Archive for May, 2010

Not ok.

Nu-mi pasa. Nu-mi pasa de nimic. Imi vad corpul doar ca pe ceva strict biologic fara nici un fel de sentiment bun in el. Ma simt frustrata in ultima vreme de faptul ca cei din jurul meu incearca sa para niste oameni de exceptie, care ajuta si carora le pasa de altii cand, de fapt, ani de zile n-au facut decat sa barfeasca si sa isi bata joc de persoana pe care acum vor sa o ajute. Sa fim seriosi.

Simt miros de ipocrizie in aer.Peste tot. Dezvolt o paranoia nesanatoasa de care trebuie sa scap.Am impresia ca toti se joaca cu mintea mea ca intr-un thriller psihologic. Nu ma simt multumita de nimic. Increderea mea este sub nivelul la care era, ceea ce spune multe. Ma doboara rutina si vreau sa tip. In mijlocul unui camp. Sa ma duc sa tip. Suna primitiv, stiu.

O deprimare dubioasa ma strange in stomac si simt ca trebuie sa fac ceva si nu stiu ce. Ati observat vreodata ca de fiecare data cand vorbiti cu cineva despre probleme voastre si nu au vreo solutie concreta, tot timpul spun : “Va fi bine. Ai sa vezi”? Practic, au dreptate, dar nu in sensul in care s-ar rezolva ceva, ci doar prin simplul fapt ca trebuie sa te impaci cu ideea. Si nu e corect. Nu e corect pentru ca am fost invatati sa avem asteptari, sa credem ca totul va fi cum vrem noi sa fie.

Unii se schimba brusc, altii treptat, dar, realitatea este ca devenim reci si practici, uitand de noi si impacandu-ne cu ideea ca nu va fi bine. Niciodata.  Si din momentul in care ai realizat lucrul asta, nu te mai poti intoarce.  Trebuie sa accepti situatia. Sa devii unul din cei multi. Sa devii ipocrit, pasiv, nepasator, lipsit de asteptari si dorinte.

* If I don’t expect much, I never get disappointed. Therefore, I am happy.”

Advertisements

%d bloggers like this: