Archive for November, 2009

I’m the hero of the story.

don’tneedtobesaved.

Recomand.

Advertisements

Ia metroul catre gandul meu.

Esti in statie si e plin de lume. Astepti sa intri. Astepti sa te inghesui sa prinzi un loc pe scaun.

Ia un loc si simte-te tras intr-o parte. Simte cum prinde viteza si cum umbrele din statie  se pierd in peisajul tunelului intunecos.

Esti singur. Nu mai e nimeni pe scaunele de langa tine. La ce te gandesti? De ce esti singur? De ce crezi ca numai tu ai bilet? Nici macar nu iti trebuie. Arunca-l. Nu te verifica nimeni.

Se opreste din nou la urmatoarea statie. In statie e mai putina lume, dar, din nou, nimeni nu urca. Esti singur. Cu fiecare statie se rareste publicul calator.. nimeni nu urca.

Ai vrea sa fii in tren, nu in metrou, sa poti vedea pe unde mergi, sa vezi sinele, sa vezi rasaritul si apusul, dar n-ai cum.  Trebuie sa te ascunzi, sa ma pacalesti, sa ma surprinzi.  Altfel n-ajungi la destinatia potrivita.

Imagineaza-ti, fii artist. Imagineaza-ti pe zidurile intunecate si afumate, intregi peisaje si cladiri. Fa crochiuri din viteza si priveste-le cum prind viata. Parca tot zidul te simte si te imbratiseaza, vine spre tine, alearga sa te prinda din urma. Iti pare familiar si totusi vrei sa afli unde te va duce asa ca mergi mai departe.

Si desenezi. Iti imaginezi.Visezi.

Esti atat de prins in lumea ta si ai uitat defapt, ca tu intr-a mea calatoresti. Si drumul catre gandurile mele e pavat cu gandurile tale. Nimeni  n-ar fi decorat statiile atat de frumos. Nimeni n-ar fi fost in stare. Si tu… ai ajuns la capat …si esti singur.

Ramai acolo. Te vreau acolo.

[Spune-mi, ce vezi?]

%d bloggers like this: