Archive for May, 2009

Well.

Sometimes I get what I deserve for not being strong enough.

Advertisements

Fair enough

Ma simt coplesita de cinism mai mult ca niciodata.

Cred ca firea umana e programata sa simta nevoia de schimbari bruste, schimbari care sa le modifice existenta. Niciodata nu mi-a placut schimbarea, dar am nevoie de ea. Cand mintea ti se incheaga si nu mai poate face fata fluxului de informatii prin acelasi filtru de idei si principii, cumva, tu insuti iti starnesti o drama sau o zguduitura  in lumea fizica si o folosesti ca scuza pentru variatiile tale de comportament. Da.

Mereu spunem ca schimbarile ne iau prin surprindere,dar nu-i asa. Fara sa vrem, noi initiem schimbarea pentru ca fara ea am trai in acelasi cerc bolnavicios de sentimente limitate. Ceea ce nu inteleg e , de ce mereu schimbarea trebuie sa fie extrema? Chiar nu putem fi destul de echilibrati incat sa trecem treptat la un tip de comportament la altul? Mereu persoana cuminte, care a facut pe plac tuturor se va satura si o va da intr-o mizerie psihica de nedescris. Insa cel care a trait in perversiuni incalcite inca de mic si a dus lipsa de orice tip de valori morale,  va cauta prin gunoiul bucatilor de suflet, stabilitate.

Pentru ca acolo ajung sentimentele noastre uitate, si principiile abandonate, si visele si sperantele pe care le-am avut. Intr-un tomberon oarecare, ruginit si plin de mucegai, plin pana la refuz cu milioane de cuvinte nespuse.

Nu stiu de ce avem impresia ca suntem diferiti unii de altii. Suntem aceeasi persoana si trecem prin aceleasi stadii,  traim aceleasi senzatii si vedem lumea la fel, doar ca nu in acelasi timp sau nu la aceeasi varsta. Vor fi declansate de experiente ce difera de la cer la pamant,  dar  intensitatea va fi aceeasi. Intensitatea necesara izbucnirii unei schimbari.untitled

Traim cu totii in aceeasi gara a lumii, scotocind prin tomberonul ruginit, cate un vis pierdut.

%d bloggers like this: