Archive for February, 2009

I won.

Azi, 17 februarie a stiut ce sa faca. :X

Advertisements

Si zilele traiesc prin noi si noi prin ele.

Azi e 17 februarie. O alta zi din cursul saptamanii, plina de activitati banale si deja bine stiute pe care le repetam de ani de zile. 17 februarie nu are nici o rezonanta specifica pentru majoritate; e doar inca o zi.

Pentru mine, azi e ziua care ma va defini, care ma va testa, care ma va lasa sa fiu egoista si sa am un lucru al meu. Azi e ziua in care nu imi va fi frica si de care nu voi putea sa scap cum fac de multe ori. 17 februarie nu ma va lasa sa fug nicaieri. E aici si ma asteapta.

 

Stie ca va fi speciala; se pregateste si se aranjeaza… inca nu stiu daca se pregateste sa imi faca lucrurile mai usoare sau grele , dar nu conteaza. Presupun ca va fi destul de suparata si va trebui sa o impac, sa fiu eu mai puternica pentru ca ea sa fie mai puternica.

Va fi ceva ce n-am facut de multe ori. Mereu am luat de bune zilele speciale, cele care au schimbat multe firmituri din mine. Am crezut ca ele sunt acolo si vor fi cum vreau eu sa fie indiferent de starea de spirit si de atitudinea mea. Gresit.

Zilele au nevoie de tine sa le indrumi pentru a fi cum ti-ai dori tu sa fie. Zilele nu iti vor citi gandurile, dorintele si idealurile, zilele iti vor simti starile si nevroza si pesimismul. Iti vor citi in ochi frica si lasitatea si nu te vor ajuta. De aceea ma demoralizez si mi se sfarma orice idee buna sau orice speranta. Pentru ca foarte multe zile ce m-au schimbat, au dus la o paine veche si uscata.

Azi nu. Azi, 17 februarie nu va vedea pesimism si nevroza. Poate doar emotie. Azi, 17 februarie ma va ajuta, pentru ca nu mai poate nimeni. Azi e o zi pentru mine si atat. Va trebui sa ma ajut singura pentru ca 17 februarie sa stie ce sa faca. Si va sti. 

 

[todayi’llfightwithmyselfandwin.]

Leapsa no.3 : If you were to

Leapsa de la Andra

Daca ai fi nevoit sa alegi o singura melodie pe care ai putea sa o asculti toata viata,care ar fi ea?

Da Andra:*, mi se pare imposibila chestia cu alesul unei singure melodii:)) pt ca de-a lungul vietii ai anumite perioade, anumite stari ce se schimba de la o zi la alta si de la an la an si in plus o melodie ascultata in nestire timp de ..sa spunem 3 luni e deja mult prea obositor si te plictisesti. Parerea mea.

Avand in vedere gradul meu de maturitate foaaarte ridicat[ :)) ], atitudinea mea oarecum negativista si neincrezatoare[ prapastioasa am putea spune] si in general pasiva la majoritatea lucrurilor si obsesiva la altele (relativ, pentru ca variaza la intervale alarmante de timp) …sa zicem ca melodia pe care as asculta-o chiar si cand n-as mai auzi ar fi Poesis – Cantec Soptit.

  • pentru ca este una dintre singurele melodii care ma poate face sa ma simt si trista si fericita in acelasi timp.
  • O ascult de prin ’94 cred, de cand eram mica si plapanda si mi-o canta tata si nu intelegeam nici un singur cuvant din ce auzeam; iar acum de fiecare data cand o ascult inteleg fiecare cuvant altfel.

[Note: As mai adauga,dar daca un singur cantec zice, ce-am sa fac?>:P]

In continuare, leapsa merge catre Patricia.

Misread.

She takes his strength as insensitivity.

He takes her sensitivity as weakness.

[mostofthetime.]

Tocuri, decolteu si fuste scurte.

Ati observat vreodata cum si cele mai naspa tipe sunt fluierate pe strada cand au una dintre aceste accesorii? E ridicol.Pe bune. Cred ca exista o legatura intre nervul optic si neuronii prostiei.
Stiti cand va uitati la soare si trebuie sa inchideti ochii ? Cred ca e ceva de genu.
Cand apare un toc, un decolteu sau o coapsa de sub o fusta mini, trebuie sa fluieri. Poate e o boala.

Ah,da. Se cheama prostie si superficialitate.

Si ce e cu fluieratul pana la urma? Chiar au impresia astia care practica sportul asta ca o sa raspundem la replici de genu Ce faci pisi? , Don’soara, nu faci o poza cu mine? sau Iubi de ce nu ma bagi in seama?. E un gest gretos. Se comporta cu tine cum s-ar comporta cu un caine pe care il cheama sa ii stea la picioare. Cand de fapt, ei sunt cainii controlati de sunetul soneriei dupa care s-au obisnuit deja sa saliveze puternic.

Nu te simti bagata in seama, sau complimentata. Cel putin eu nu ma simt asa. E doar nervul optic ce declanseaza scanteia in creierul unui animal. Scanteie ce e generata doar de imaginea tocului ce ei si-l imagineaza batand cu putere in peretele de langa patul lor, de imaginea acelui mic spatiu in bluza ta in care isi imagineaza ca vor ajunge si de imaginea acelei coapse ce iese de sub o bucata infima de material sub care unele dau din fund disperate in cautare de reactii animalice.

Cred ca stiu pe putin 10 fete care, chiar daca nu erau deloc genul inainte, acum se comporta ca cele mai sexy din lume. De ce? Pentru ca pot. Pentru ca beneficiaza de atentie,implicit de ceea ce vor ele. Sau ce cred ca vor.

Si intr-adevar. Daca joci cum trebuie se poate. Faci ce vrei din fiinta care te fluiera pe strada, definita de o absenta totala a sofisticarii. O fiinta care pe scara inteligentei, e o treapta deasupra maimutei.

Dar pana cand?
Pana cand se satura cand vede ca nu ii dai ce vrea si se duce la urmatoarea pitzi care o sa fie dispusa? Mdea. Pentru asta va afisati pe strada.

Pentru ca va e frica sa fiti voi. Pentru ca daca ati fi voi,poate ati gasi o persoana putin mai inteligenta care ar vedea ce nu vad celelalte animale. Poate nu stiti cine sunteti. Dar de aici pana la a fi ceva ce nu vreti, doar pentru a atrage atentie sau pentru a fi in trend? Penibil.

 

I’mFineBabyHowAreYou?

We tend to measure our lives in terms of the number of achievements we have.

We fail to remember the number of silly dreams we left behind.

It’s the silly and the dreamers who are happiest.
Not the overachievers.

%d bloggers like this: